Contracția musculară

Contracția musculară apare că rezultat al impulsurilor nervoase descărcate din neuronii motori ai mușchiului respectiv. În fiziologie, contracția muscular nu înseamnă obligatoriu și scurtarea mușchiului respective, ci producerea unei tensiuni interne mai mult sau mă puțîn crescute, care, în anumite condiții, se însoțește și de scurtarea mușchiului. De accea, contracția musculară poate fi de două tipuri: contracție izotonică, în care mușchiul se scurtează și contracția izometrica în care se modifică doar starea de tensiune a mușchiului.

Există 6 principii care permit optimizarea lucrului în musculatie:

• Specificitatea- trebuiesc întrebuințate exerciții specifice pentru a obține obiective specific,
• Supraîncărcarea- trebuie să se modifice încontinuu, prin supraîncărcare, nivelul de stress la nivelul mușchiului; efortul neobișnuit și repetat, asigura continuu această stare ,,traumatizantă’’,
• Recuperarea- pentru a recupera micile traumatisme și a-și dezvoltă capacitățile organismului are nevoie de odihnă ce trebuie bine contabilizată,
• Progresul- nivelul de stress psihologic trebuie adaptat prin reglarea duratei, a intensității și a frecvenței eforturilor,
• Individualizarea- fiecare este unic, cele mai multe dintre programe sunt personalizate,
• Continuitatea- dacă antrenamentul este interrupt, performanțele și volumul muscular, scad.

Învățarea exercițiilor de musculatie:

• Fiecare exercițiu de musculatie este foarte précis,
• Trebuie învățat și reținut,
• Trebuie respectată tehnică de exercutie a mișcării,
• Trebuie însușite tehnicile de respirație: inspirație, blocare-expirație.