Blog Posts

Solutia pentru o postura corecta si o sanatate de fier a copilului tau

Programul zilnic al copiilor nostri este foarte incarcat: gradinita sau scoala, cursuri de limbi straine, lectii de desen ori pictura etc. Sa nu uitam ca la toate acestea se adauga orele petrecute in fata televizorului sau a calculatorului si cele in care butoneaza diferite gadgeturi. Asa ca nici nu e de mirare ca ne trezim inca de la varste fragede cu dureri de spate, deviatii ale coloanei, afectiuni neuro-motorii si alte deformatii.

Aici intervine kinetoterapia, terapia prin intermediul miscarii care poate preveni boli, vindeca afectiuni si recupera anumite functii ale organismului. In perioada de crestere si dezvoltare a copilului, kinetoterapia este indicata prin folosirea de tehnici de educare, reeducare si reabilitare, specifice varstei copilului.

Afectiunile neurologice, ortopedice, cat si cele ale aparatului respirator, pot beneficia de kinetoterapie ca tratament complementar al medicinii clasice, dar si ca tratament exclusiv, avand un potential crescut de reabilitare. In perioada de crestere, copiii pot experimenta o serie de afectiuni cum ar fi piciorul stramb congenital, intarzieri in dezvoltarea neuro-motorie, displazia de sold sau deviatii ale coloanei vertebrale. Toate acestea pot fi prevenite sau tratate prin kinetoterapie”, explica Nicoleta Camelia Ghena, kinetoterapeut la centrul KinetoHelp.

Gimnastica medicala pediatrica poate debuta inca din prima saptamana de viata a bebelusului. In primul an de viata, kinetoterapia trebuie asociata cu jocuri de miscare, de manipulare a obiectelor sau de vocalizare. De asemenea, masajul pentru bebelusi ajuta la dezvoltarea echilibrata a copilului, corecteaza eventualele deficiente si il ajuta pe acesta sa dorma si sa se hraneasca mai bine.

Pentru copiii cu varste intre 1-3 ani, gimnastica medicala contine exercitii de durata si intensitate crescanda, bazate pe tonifierea musculaturii si corectarea pozitiei.

Dezvoltarea interesului pentru practicarea exercitiilor fizice se contureaza in jurul varstei de 7-14 ani, cand deja se pune accent pe cresterea capacitatii de efort si pe desfasurarea activitatilor in aer liber pentru imbunatatirea calitatilor motrice.

Ultima etapa in dezvoltarea copilului, cea intre 14-18 ani – asa-numita adolescenta, care face trecerea de la copil la adult – este definitorie pentru sanatatea copilului, prin kinetoterapie putandu-se corecta deviatiile coloanei vertebrale.

Postura corecta a copilului inca de la o varsta frageda ii asigura acestuia o postura corecta si mai tarziu, in viata de adult.

Read More

Parinti, stiti ce trebuie sa faceti pentru sanatatea copilului?

Parinti, stiti ce trebuie sa faceti pentru sanatatea copilului? Afla care este solutia pentru o postura corecta si o sanatate de fier a copilului tau.

Programul zilnic al copiilor nostri este foarte incarcat: gradinita sau scoala, cursuri de limbi straine, lectii de desen ori pictura etc. Sa nu uitam ca la toate acestea se adauga orele petrecute in fata televizorului sau a calculatorului si cele in care butoneaza diferite gadgeturi.

Asa ca nici nu e de mirare ca ne trezim inca de la varste fragede cu dureri de spate, deviatii ale coloanei, afectiuni neuro-motorii si alte deformatii.

Aici intervine kinetoterapia, terapia prin intermediul miscarii care poate preveni boli, vindeca afectiuni si recupera anumite functii ale organismului.

Kinetoterapie copii

In perioada de crestere si dezvoltare a copilului, kinetoterapia este indicata prin folosirea de tehnici de educare, reeducare si reabilitare, specifice varstei copilului.

Afectiunile neurologice, ortopedice, cat si cele ale aparatului respirator, pot beneficia de kinetoterapie ca tratament complementar al medicinii clasice, dar si ca tratament exclusiv, avand un potential crescut de reabilitare.

In perioada de crestere, copiii pot experimenta o serie de afectiuni, cum ar fi piciorul stramb congenital, intarzieri in dezvoltarea neuro-motorie, displazia de sold sau deviatii ale coloanei vertebrale. Toate acestea pot fi prevenite sau tratate prin kinetoterapie”, explica Nicoleta Camelia Ghena, kinetoterapeut la centrul KinetoHelp.

Parinti, si bebelusii pot face kinetoterapie!

In primul an de viata, kinetoterapia trebuie asociata cu jocuri de miscare, de manipulare a obiectelor sau de vocalizare. De asemenea, masajul pentru bebelusi ajuta la dezvoltarea echilibrata a copilului, corecteaza eventualele deficiente si il ajuta pe acesta sa doarma si sa se hraneasca mai bine.

Kinetoterapie copii

Pentru copiii cu varste intre 1-3 ani, gimnastica medicala contine exercitii de durata si intensitate crescanda, bazate pe tonifierea musculaturii si corectarea pozitiei.

Dezvoltarea interesului pentru practicarea exercitiilor fizice se contureaza in jurul varstei de 7-14 ani, cand deja se pune accent pe cresterea capacitatii de efort si pe desfasurarea activitatilor in aer liber pentru imbunatatirea calitatilor motrice.

Ultima etapa in dezvoltarea copilului, cea intre 14-18 ani – asa-numita adolescenta, care face trecerea de la copil la adult – este definitorie pentru sanatatea copilului, prin kinetoterapie putandu-se corecta deviatiile coloanei vertebrale.

Postura corecta a copilului inca de la o varsta frageda ii asigura acestuia o postura corecta si mai tarziu, in viata de adult.

Pentru a afla cum specialistii de la centrul KinetoHelp il pot ajuta pe copilul tau sa-si imbunatateasca pozitia corpului, intra pe www.kineto-help.ro.

Read More

Cand sunt necesare tratamentele de fizioterapie?

Ortopedia este una dintre ramurile medicinii clasice in care practicile de fizioterapie si de kinetoterapie au cea mai intensa aplicabilitate. Pentru ca pacientul sa fie complet reabilitat in urma unei interventii chirurgicale sau in urma imobilizarii datorate altor cauze, este nevoie de efortul medicilor fizioterapeuti si kinetoterapeuti.

Cu ajutorul tratamentelor de fizioterapie, pot fi solutionate probleme medicale multiple. Dar cand sunt necesare exercitiile de fizioterapie?

Probleme musculare

Principalele probleme musculare ce pot fi rezolvate cu ajutorul fizioterapiei sunt de tipul intinderilor sau a rupturilor musculare a uneia sau a mai multor fase musculare si au drept cauze:

– un traumatism direct, atunci cand muschiul este lovit la propriu de o forta externa (de exemplu, faultele in fotbal), leziunea rezultand cu atat mai grava cu cat muschiul este mai contractat;
– un traumatism indirect, care nu este provocat de vreo forta externa, ci de incapacitatea muschiului de a se alungi suficient in timpul unei miscari bruste sau a unei contractii spontane in timp ce este relaxat.

Astfel de leziuni sunt frecvente indeosebi in cazul sportivilor, reprezentand circa 10 – 30 % din totalitatea accidentarilor.

Probleme de postura

Postura reprezinta modul in care in mod constant, corpul uman se adapteaza astfel incat sa se poata misca ori sa-si mentina echilibrul. In ciuda faptului ca fiecare persoana se naste cu o anumita conditie posturala, de-a lungul vietii, factori multipli pot afecta si influenta chiar si o mostenire genetica de calitate:

– accidentarile, aparent banale;
– tipul de sport practicat;
– absenta activitatilor sportive;
– tipul de munca prestata;
– pozitia defectuoasa a celor mici in banca;
– pozitia celor mari in timpul sofatului;
– incaltamintea purtata;
– salteaua si perna, etc.

Asadar, orice obicei “nesanatos” si tot ceea ce facem poate sa ne afecteze postura, determinandu-ne sa recurgem la diferite exercitii de fizioterapie in centrele specializate.

Patologii osteoartriculare

Patologiile osteoarticulare, o data prezente, pot genera dureri puternice, fapt ce justifica necesitatea unui mix de exercitii de fizioterapie si de gimnastica posturala. Printre principalele patologii ce intereseaza sistemul articular si osos se numara cele localizate la nivelul articulatiilor mari ale soldului, genunchilor si ale spatelui. Printre cele mai comune boli articulare se numara:

– artroza, localizata cu precadere la nivelul articulatiilor mici, a vertebrelor gatului si la nivelul genunchilor, care netratata, poate provoca deformarea tesuturilor osoase afectate;
– artrita reumatoida si psoriazica, de origine autoimuna si care afecteaza persoane mature, cu varsta intre 40 si 60 de ani, usor de recunoscut datorita durerilor accentuate, inflamatiilor si inrosirilor, precum si rigiditatii in primele ore ale diminetii.

Astfel de afectiuni, raspandite la nivelul intregii populatii, in special in randul tarilor puternic industrializate, sunt printre cele mai dureroase. Pot afecta chiar si populatia tanara, fiind asociate si influentate de factori precum: obezitatea, sedentarismul, diabetul.

Stari post-operatorii

Recuperarea miscarilor si a elasticitatii articulare, pierdute sau diminuate in urma interventiilor chirurgicale, este mult ingreunata fara sedintele de fizioterapie. Reabilitarea fizioterapeutica accelereaza timpii de recuperare post-operatorii, avand ca efect:

– intarirea si stabilizarea musculaturii;
– ameliorarea simptomatologiei dureroase;
– educarea pacientilor in legatura cu manevrele si miscarile ce se pot efectua in perioada imediat urmatoare interventiilor.

Pregatire sportiva

Se intampla adeseori ca sportivii, din cauza accidentarilor, sa-si intrerupa activitatea competitionala sau de antrenament. In cazuri similare, pentru ca recuperarea medicala totala sa fie cat mai scurta, sportivii trebuie sa fie urmariti de persoane competente, in masura sa puna in aplicare cele mai potrivite exercitii de fizioterapie. Acestea se efectueaza de regula in completarea tratamentelor traditionale.

Traume osoase

In cazul traumatismelor osoase (fracturi) si a contuziilor, exercitiile de fizioterapie pot contribui la diminuarea durerii, precum si la reabilitarea structurii anatomice lezate, si deci la recapatarea mobilitatii.

Read More

Articulatia cotului

Este o articulatie complexa, fiind formata din trei articulatii: articulatia humero – ulnara, humero – radiala si radio – ulnara. Cele trei cavitati formate de acestea comunica intre ele printr-o capsula comuna. In cadrul articulatiei, humerusul participa prin intermediul trohleei si a capitulului, radiusul prin intermediul capitulului radiusului, iar ulna participa cu trohlea humerala prin intermediul incizurii trohleare.

Oasele care alcatuiesc articulatia sunt legate intre ele prin intermediul unor mijloace de unire reprezentate de:

– capsula articulara – aceasta margineste superior humerusul – fosele : radiala, olecraniana si coronoida. La nivelul radiusului se insera pe colul sau, iar la nivelul ulnei aceasta se insera pe marginile incizurii trohleare, pana la nivelul incizurii radiale;
– ligamentul colateral radial – porneste de la epicondilul lateral, terminandu-se la nivelul fetei laterale a olecranului si la ligamentul inelar;
– ligamentul colateral ulnar – cuprinde epicondilul medial – marginea mediala a procesului coronoid – olecranul in partea sa mediala;
– ligamentul inelar al radiusului – se intinde intre incizura radiala (partea anterioara) – incizura radiala (partea posterioara).

Toti nervii care deservesc membrul superior trec pe la nivelul cotului, acestea avandu-si originea la nivelul umarului. Acestea transporta semnale de la nivelul creierului spre musculatura pentru a putea misca bratul. De asemenea ei transporta tot de la nivelul creierului semnale legate de senzatii precum atingerea, durerea si temperatura. In randul celor mai frecvente probleme ale cotului se inscriu cele legate de nervi. Flexia si extensia permanenta a cotului va duce la aparitia unei iritatii sau presiuni asupra nervilor.

Traiectul vaselor sangvine coincide cu cel al nervilor, acestea avand rolul de a vasculariza diverse zone. Cea mai importanta artera de la acest nivel este artera brahiala, aceasta reprezentand singura sursa de vascularizare a membrului superior.

Se descriu diverse patologii asociate articulatiei cotului cum ar fi:

– Artrita;
– Fractura olecranului;
– Bursita;
– Tendinita;
– Luxatie;
– Sindrom de compresie nervoasa (la nivelul nervului ulnar);
– Dislocari.

Read More

Tendinita

Tendinita reprezinta inflamatia unui tendon. Aceasta reprezinta de fapt ruptura partiala a unor fibre tendinoase fiind insotita de un edem local. Evolutia leziunii se poate intinde de la cateva zile la saptamani sau chiar luni. Cauza cea mai frecventa de aparitie a tendinitelor este reprezentata de activitatea sportiva. De asemenea se descriu o serie de cauze generale care pot favoriza aparitia tendinitei, cum ar fi:

– Incaltamintea neadecvata;
– Obezitatea;
– Hidratarea insuficienta;
– Lipsa vitaminelor;
– Frigul;
– Mobilitate articulara scazuta.

Cel mai frecvent simptom al tendinitei este durerea care adesea este prezenta si in repaus, fiind accentuata la palpare sau cand sunt mobilizate articulatiile vecine. Durerea este de obicei acuta, intepatoare, fiind insotita de o inflamare a zonei inconjuratoare, zona fiind rosie, calda si umflata. Ulterior forta musculara a intregii regiuni afectate va scadea.

Cele mai frecvente localizari ale tendinitei sunt:

– Fascia plantara;
– Tendonul lui Achile;
– Tendonul rotulian;
– Tendonul cvadricipital.

Diagnosticul va fi pus de catre medicul specialist in functie de localizarea si caracteristicile durerii, examenul clinic (in special palparea) si examenele paraclinice (radiografie, ecografie, RMN).

Prima masura recomandata in cazul tratamentului tendinitei este aplicarea unei pungi cu gheata pe zona afectata, timp de 2 – 3 zile, la 2 ore, 15 – 20 de minute. Se pot folosi dupa primele zile comprese sau bai cu apa calda care vor ajuta la cresterea fluxului sangvin determinand relaxarea musculara. De asemenea va fi indicat repausul, bandajul elastic, medicamentatie antiinflamatoare, pozitiea procliva (membrul inferior ridicat).

Fizioterapia este utilizata cu succes in tratamentul tendinitelor acute. Se folosesc ultrasunetele, curentul antalgic si laserul. in cazul tendinitelor cronice care nu raspund la tratament sunt recomandate infiltratiile.

Read More

Recuperarea tetraparezei spastice

Tetrapareza spastica reprezinta o forma de paralizie cerebrala, la care sunt afectate ori toate membrele in mod egal, ori membrele superioare sunt mai afectate decat cele inferioare. Membrele superioare sunt in hiperextensie, cele inferioare fiind in flexie, pacientul neputand mentine pozitia ortostatica, mersul nefiind posibil, acesta utilizand un scaun cu rotile. Aceasta este o problema socio – economica foarte importanta deoarece persoanele afectate sunt dependente de persoanele din jur, neputand avea niciodata o viata normala.

Diagnosticul va fi pus pe baza:

– intarzierilor in dezvoltarea neuro – motorie;
– semnelor neurologice anormale;
– excluderea unei afectiuni neurologice tranzitorii sau progresive.

Cauzele care duc la aparitia tetraparezei spastice sunt extrem de greu de determinat, de obicei fiind mai multi factori implicati. Cele mai frecvente cauze sunt reprezentate de cele prenatale, perinatale si postnatale.

Factorii prenatali sunt cei mai importanti, fiind foarte greu de diferentiat, cele mai frecvente cauze de tetrapareza fiind de cauza nedeterminata, istoricul prenatal fiind normal. Factorii care actioneaza in aceasta perioada sunt reprezentati de:

– intarzierea cresteri intrauterine;
– malformatii cerebrale;
– factori genetici;
– prematuritatea asociata frecvent cu o forma particulara de tetraplegie spastica in care sunt afectate predominant membrele inferioare, numita boala Little;
– factori de mediu ( virus hepatic, virus rujeolic, toxoplasmoza, etc).

Factorii perinatali sunt reprezentati de:

– greutatea la nastere;
– scorul APGAR;
– incompatibilitatea Rh – ului mama – copil;
– traumatisme craniocerebrale la nastere.

Factorii postnatali cauzeaza in unele cazuri tetrapareza spastica, cum ar fi:

– infectii postnatale;
– coagulopatii;
– coplicatii dupa vaccinari;
– traumatisme cranio – cerebrale;
– intoxicatii cu metale grele.

In cazul tetraparezei spastice tratamentul recuperator cuprinde:

– kinetoterapie;
– orteze;
– electroterapie;
– hidrokinetoterapie;
– ergoterapie;
– logopedie;
– masaj.

Kinetoterapeutul este persoana care se va confrunta direct cu problema spasticitatii si a tetraparezei in sine.

Kinetoterapia va avea urmatoarele obiective:

– prevenirea deformarilor osoase;
– ameliorarea mobilitatii;
– reducerea durerii;
– reducerea spasticitatii;
– prevenirea hipotoniei si deteriorarii musculare;
– cresterea amplitudinii de miscare;
– combaterea posturilor anormale;
– ameliorarea abilitatilor de autoingrijire;
– ameliorarea functionala globala.

Read More

Intinderile musculare

Intinderile musculare sunt rezultatul fisurilor fibrelor muschilor suprautilizati. Mai pot fi denumite si spasm muscular sau crampa musculara, reprezentand o leziune indirecta a unui muschi prin oboseala si suprautilizarea acestuia. Acestea pot aparea in timpul oricarui tip de activitate fizica.

Principalele simptome ale intinderilor musculare sunt reprezentate de:

– Durerea localizata;
– Tumefierea;
– Redoarea;
– Aparitia echimozei locale.

In cazul intinderilor musculare se impune tratamentul RICE.

R (rest) – repausul reprezinta primul pas, dar si cel mai putin respectat. Se poate folosi o carja daca este vorba de o accidentare la unul din membrele inferioare. in unele cazuri este indicat repausul total, la pat, durata acestuia fiind indicata de catre medic. Importanta repausului este benefica pentru:

– Protejarea tendonului, ligamentului sau muschiului de o posibila agravare a leziunii initiale;
– Organismul isi conserva energia.

I (ice) – gheata, va fi aplicata de 4 – 8 ori pe zi pe zona traumatizata timp de 20 de minute. Aceasta nu va fi aplicata direct pe piele, ci infasurata in prosop. Gheata va combate pe termen scurt durerea locala si va reduce pe termen scurt si mediu inflamatia si edemul local.

C (compression) – compresie, obtinuta cu ajutorul bandajelor elastice. Aceasta are rolul de a ajuta si grabi procesul de vindecare. Compresia trebuie realizata in asa fel incat sa nu apara tulburari de vascularizatie, aparitia acestora ducand la indepartarea bandajului compresiv si refacerea acestuia.

E (elevation) – ridicare. Se refera la ridicarea zonei afectate peste planul ei obisnuit cu 15 – 20 °.

Semnele de ameliorare ar trebui sa apara in maxim 2 zile, aparitia acestora fiind determinata de evolutia intinderii musculare. Daca aceste semne intarzie sa apara se recomanda apelarea la un medic specialist care va va indica o ecografie a partilor moi.

Read More

Recuperarea fracturii de humerus

Fracturile sunt leziuni osoase caracterizate prin intreruperea continuitatii tesutului osos, sub actiunea directa sau indirecta a unei forte exterioare.

Humerusul reprezinta cel mai lung os al bratului, fiind alcatuit dintr-o extremitate superioara, corp si extremitate inferioara. Fracturile care se produc la nivelul extremitatii proximale vizeaza:

– Capul humeral;
– Colul chirurgical;
– Tuberozitatile.

Acest tip de fractura duce la deformarea umarului, respectiv latirea acestuia, sau la aparitia unei depresiuni pe fata externa a bratului, sub umar.

in cazul fracturilor diafizei humerale, de cele mai multe ori fractura este localizata la nivelul santului de torsiune putând leza nervul radial ceea ce va duce la imposibilitatea miscarii degetelor. Fragmentele osoase se vor deplasa astfel:

– Cel superior este tras in abductie;
– Cel inferior ramâne vertical.

Fracturile extremitatii distale pot fi supracondiliene sau la nivelul condililor humerali, acestea producându-se prin caderea pe mâna sau pe cot. Prin cadere se produc leziuni ale nervilor (median, radial, sau cubital) care pot produce tulburari de sensibilitate si mobilitate ce vor aparea imediat dupa accident. De asemenea se pot produce leziuni ale arterei humerale care vor fi insotite de instalarea unui hematom, disparitia sau diminuarea pulsului radial, paloarea si edemul membrului fracturat.

Semnele clinice in cazul fracturilor humerusului sunt reprezentate de:

– Durere spontana foarte puternica;
– Impotenta functionala partiala in cazul fracturilor fara deplasare si completa la fracturile cu deplasare;
– Scaderea sensibilitatii tegumentare;
– Deformarea regiunii.

Diagnosticul se va pune in urma aparitiei unui semn clinic. Initial tratamentul de specialitate va consta in imobilizarea membrului in aparat gipsat. Pe perioada imobilizarii se va aplica masajul si se vor face exercitii de tonifiere alternate cu cele de relaxare a musculaturii. Dupa inlaturarea aparatului gipsat se va trece la recuperarea functionala cu ajutorul kinetoterapiei, fizioterapiei si masajului.

Mobilizarea precoce poate incepe chiar din a patra zi dupa producerea fracturii când durerile au mai cedat. Se vor face mobilizari lente, pasive, repetate de mai multe ori pe zi, iar intre sedinte bratul va fi fixat cu o esarfa. Miscarile pasive vor fi treptat inlocuite de cele active si cele cotidiene.

Tratamentul kinetoterapeutic va avea urmatoarele obiective:

– Refacerea si intretinerea miscarilor in articulatiile invecinate fracturii;
– Refacerea tonicitatii si troficitatii musculare;
– Refacerea stabilitatii miscarii controlate si abilitati.

Read More

Contractura musculara

Contractura musculara reprezinta scurtarea dureroasa a fibrelor tesutului moale. Solicitarea excesiva a unui muschi poate duce la contractura musculara. Este considerata un exces al tonusului muscular, prin mentinerea unei tensiuni intramusculare peste limitele fiziologice.

Aceasta tensiune intramusculara permanenta va presa pe vasele si capilarele intramusculare, determinand o deficienta circulatorie intramusculara, provocand hipoxie musculara (slaba oxigenare a muschiului), ceea ce va determina acumularea de dioxid de carbon in muschi provocand durere. Cea mai frecventa intindere musculara apare la nivelul grupului muscular de pe fata posterioara a coapsei, mai ales la cei care alearga sau practica schi nautic.

Cele mai frecvente semne si simptome sunt reprezentate de:

– Durere localizata dupa o agresiune asupra musculaturii, urmata de sensibilitate la palpare si posibil umflare;
– Rigiditate sau sensibilitate o zi dupa suprasolicitarea muscula¬turii dintr-o zona a organismului;
– Incapacitatea de utilizare a musculaturii.

in cazul contracturilor musculare se impune tratamentul kinetic. Kinetoterapia este benefica pentru reducerea contracturilor musculare. Pentru diminuarea acestor contracturi sunt utilizate stretchingul si activitatea fizica moderata, stretchingul scazand durerile si tensiunea musculara. De asemenea este folosita si tehnica de intindere pasiva. Aceasta este o metoda buna pentru reducerea oboselii si a durerii dar si pentru relaxarea contracturii musculare.

Tratamentul fizioterapeutic are ca scop combaterea durerii si reducerea contracturii. Pentru reducerea durerii se vor aplica unde scurte cu impulsuri in dozaj atermic, comprese, electroterapie antalgica cu, curenti de joasa frecventa, laser, diapulse, etc. Electroterapia locala va fi adresata atat durerii cat si contracturii musculare. De asemenea se poate efectua masaj terapeutic, care va avea ca obiective:

– Cedarea durerilor;
– Micsorarea hipertoniei sau contracturii;
– imbunatatirea circulatiei sanguine.

Acesta se va efectua profund reducand contracturile musculare, ameliorand totodata tonusul muscular.

Read More

Recuperarea fracturilor cotului

Este o fractura esential intraarticulara, ce se produce prin traumatism la nivelul mainii, de cele mai multe ori indirect, prin cadere.

Fracturile pot fi clasificate astfel:

Tip I – fractura de cap radial fara deplasare;
Tip II – fracturi de cap radial cu deplasare, o mare parte a capului radial ramanand intacta;
Tip III – cominutive.

Se descriu urmatoarele semne clinice:

Durere;
Deformare locala;
Hematom;
Scaderea razei de miscare.

De asemenea pot fi prezente echimoze locale, crepitatii la miscari de pronosupinatie, uneori chiar blocarea acestei miscari.

Diagnosticul va fi pus de catre medicul specialist in urma unei radiografii a bratului.

Tratamentul in cazul fracturilor cotului va fi ortopedic, chirurgical si kinetic. Cu ajutorul tratamentului ortopedic sunt tratate majoritatea fracturilor izolate de cap radial. De obicei pacientii prezinta redoare articulara post imobilizare. Tratamentul chirurgical este indicat in cazul fracturilor cu deplasare. in cazul tratamentului kinetic vor fi urmarite urmatoarele obiective:
Combaterea durerii si prevenirea edemului;
Cresterea mobilitatii la nivelul cotului, mentinerea si cresterea mobilitatii in articulatiile supra si subiacente;
Cresterea fortei musculare periarticulare;
Refacerea stabilitatii miscarilor controlate si abilitatii.

Eficienta programului kinetic va depinde de:

– Cooperarea bolnavului;
– O buna relaxare a musculaturii;
– Evitarea instalarii durerii;

In ajutorul kinetoterapiei vin o serie de procedee fizicale, care au rolul de a creste elasticitatea tisulara, reducerea contracturilor si retracturilor. Acestea utilizeaza:

–    Caldura;
–    Curentul electric;
–    Climatul;
–    Masajul:
–    Apa.

Aceste procedee sunt reprezentate de:

Termoterapia locala:

– Calda:  impachetari cu parafina, bai termale globale sau segmentare;
– Rece:  masaj cu gheata;
– Afuziuni.

Electroterapia:

Ultrasunetul;
Curenti de medie frecventa.

Masajul – actiunea acestuia va fi una relaxanta, va fortifica muschii si ii va ajuta sa isi refaca elasticitatea si tonusul.

Read More

Recuperarea postoperatorie a ligamentului incrucisat anterior (LIA)

Este situat la mijlocul articulatiei genunchiului, pornind de la nivelul ariei intercondiliene anterioare a tibiei, inseriandu-se pe condilul femural lateral. Este localizat în cavitatea dintre condilii femurali, având o directie oblica. Ligamentul încrucisat anterior este cel mai puternic stabilizator al articulatiei genunchiului, dupa musculatura coapsei. Acesta are un dublu rol:

  • Se opune translatiei anterioare a tibiei fata de femur dinspre posterior spre anterior, împiedicând o miscare de “sertar” anterior al tibiei fata de femur;
  • Ligamentul incrucisat anterior se opune rotatiei interne a tibiei faa de femur, datorita orientarii fibrelor si a directiei acestora.

Diagnosticul va fi pus pe baza anamnezei pacientului. Se vor efectua teste clinice cât si complementare (radiografii, RMN) pentru confirmarea diagnosticului.
În cadrul anamnezei ne vor interesa urmatoarele aspecte:

  • Mecanismul de producere a leziunii;
  • Senzatiile de alunecare la nivelul genunchiului;
  • Prezenta durerii instalate brusc sau lent;
  • Pastrarea abilitatii articulare specifice sportului practicat;
  • Reducerea mobilitatii articulare;
  • Prezentaa inflamatiei.

În urma anamnezei se va observa:

  • Crepitatii si cracmente la mobilizarea articulatiei;
  • Inflamatia articualtiei;
  • Prezentaa miscarii de „sertar” a genunchiului;
  • Durere persistenta.

În cazul acestei leziuni vor fi indicate doua tipuri de tratament: cel chirurgical si cel kinetic.
Tratamentul chirurgical va permite pacientului sa opteze pentru o orteza de genunchi ce va fi purtata pe o perioada nedeterminata, efectuând periodic exercitii de tonifiere a musculaturii stabilizatoare a genunchiului, sau se poate face reconstructia ligamentului prin interventie chirurgicala. Interventia se poate face fie la 2 luni dupa traumatism timp în care se vor face exercitiile de tonifiere, fie imediat dupa traumatism, în cazul sportivilor de performanta.

Tratamentul kinetic postoperator va debuta la câteva zile dupa interventia chirurgicala, sub stricta supraveghere a kinetoterapeutului, într-un centru specializat. Se va pune accent pe refacerea deficitului de mobilitate a genunchiului operat, tratamentul kinetic având urmatoarele obiective:

  • Disparitia sau ameliorarea durerii;
  • Prevenirea, disparitia sau ameliorarea inflamatiei;
  • Mentinerea sau ameliorarea stabilitatii si mobilitatii articulare;
  • Mentinerea sau ameliorarea fortei si rezistentei musculare;
  • Câstigarea unei atitudini corecte a corpului;
  • Readaptarea la gesturile uzuale si profesionale.

De asemenea pot fi asociate si fizioterapia, termoterapia si masoterapia. Va fi folosita electroterapia sub diverse forme:

  • Curenti diadinamici;
  • Curenti interferentiali de medie frecventa;
  • Curenti cu impulsuri.

Read More

Recuperarea fracturilor gleznei

Fractura gleznei presupune ca unul sau mai multe oase care intra în componenta articulatiei gleznei sa se fractureze, cel mai frecvent fiind vorba despre fractura maleilei tibiale. Fractura poate varia de la o simpla fisura osoasa care va va permite sa mergeti pe piciorul fracturat, pâna la fracturi severe, complexe, care vor face imposibil mersul. Cu cât sunt fracturate mai multe oase, cu atât glezna va deveni mai instabila. De asemenea fracturilor gleznei li se pot asocia si rupturi ale ligamentelor. Acestea afecteaza persoanele de toate vârstele.

Se descriu mai multe cauze care duc la formarea fracturilor:

  • Rasucirea sau rotirea gleznei;
  • Sucirea gleznei;
  • Împiedicarea sau caderea;
  • Traumatismul cauzat de un accident rutier.

Cele mai frecvente simptome ale unei fracturi de glezna sunt:

  • Durere imediata si severa;
  • Marirea de volum;
  • Durere la palpare;
  • Instabilitatea mersului cu sprijin pe picior;
  • Deformarea gleznei.

În acest caz se impun urmatoarele tipuri de tratament: tratament ortopedic, chirurgical si kinetic.
Tratamentul chirurgical consta în stabilizarea articulatiei care se va face cu ajutorul unei placute cu suruburi, aceasta va realinia fragmentele si va mentine oasele în pozitie anatomica pâna la momentul vindecarii.

Tratamentul ortopedic – medicul ortoped va fixa glezna cu ajutorul unei atele timp de maximum doua saptamâni. Tipul atelei va fi conditiionat de stare functionala a gleznei, de stabilitatea fragmentelor fracturii, dar si de tipul fracturii în sine. Dupa perioada de imobilizare pacientului i se vor recomanda sedintele de fizioterapie.

Tratamentul kinetic este deosebit de important indiferent de tipul de tratament folosit. Kinetoterapeutul va începe un program de recuperare la indicatia medicului, pentru a va ajuta sa capatati forta necesara unui mers normal, fara a schiopata.

Acest tratament va avea urmatoarele obiective:

  • Prevenirea, disparitia sau ameliorarea inflamatiei;
  • Ameliorarea si recuperarea stabilitatii si mobilitatii articulare;
  • Ameliorarea si recuperarea fortei si rezistentei musculare;
  • Refacerea boltii plantare;
  • Refacerea aliniamentului piciorului;
  • Castigarea unei atitudini corecte a corpului si a membrului afectat.

Reluarea mersului se va face treptat sub stricta îndrumare a kinetoterapeutului. Initial se va utiliza cadrul sau cârjele axiale, urmând apoi bastonul, ca apoi sa se treaca treptat la mersul fara baston, deci mersul normal.

Read More

Periartrita scapulo-humerala (PSH)

Reprezinta un sindrom clinic caracterizat prin durere, impotenta functionala si redoare articulara fiind determinata de procese patologice localizate la nivelul umarului, care afecteaza: ligamente, tendoane, muschi, capsula articulara si bursa. Afectarea articulatia propriu-zisa are loc la nivelul articulatiilor acromioclaviculara si sternoclaviculara, deoarece articulatia scapulo-humerala are cea mai imperfecta coaptatie, din acest motiv nu ajunge prin ea însasi sa determine disfunctionalitati. Durerea poate avea un caracter acut sau cronic, apare spontan dupa un traumatism sau efort, având intensitate moderata sau mare, uni/bilaterala, fiind localizata sau cu iradiere în brate, având tendinta de exagerare nocturna.

Principalele cauze de producere a periartritei scapulo-humerale sunt reprezentate de:

  • Traumatismele si microtraumatismele repetate;
  • Factori favorizanti ce tin de sistemul nervos (accident vascular cerebral, boala Parkinson, nevralgie cervico-brahiala, zona zoster, etc);
  • Expunerea la frig;
  • Afectiuni ale organelor intratoracice care pot favoriza pe cale reflexa dezvoltarea unei PSH.

Formele clinice ale periartritei scapulo-humerale sunt reprezentate de:

  • Umar dureros simplu;
  • Umar dureros acut (hiperalgic);
  • Umar mixt;
  • Umar blocat;
  • Umar pseudoparalitic.

Umarul dureros simplu – reprezinta cea mai frecventa forma clinica, în aceasta etapa producându-se procese degenerative ale tendoanelor celei de-a doua articulatii a umarului. Apar dureri moderate, la anumite miscari cum ar fi: cusut, îmbracat, dezbracat, pieptanat, etc. Vindecarea se poate produce fie în câteva saptamâni sau luni, fie spontan în urma tratamentului.

Umarul dureros acut (hiperalgic) – are o evolutie progresiva de la umarul dureros simplu netratat corespunzator. Se poate întâmpla sa aibe si un debut acut prezentând dureri puternice, violente ale umarului. Aceste dureri se vor intensifica noaptea si în cazul anumitor miscari.

Umarul blocat – bocajul umarului poate persista câteva luni deoarece leziunile inflamatorii care exista pe capsula gleno-huerala evolueza spre fibroza.

Umarul pseudoparalitic – se produc rupturi ale tendoanelor muschilor rotatori, durerile fiind puternice. Nu se mai pot realiza miscari din articulatia umarului.

În cazul periartritei scapulo-humerale se va indica tratamentul medicamentos si cel kinetic. Kinetoterapia reprezinta pilonul principal în cazul recuperarii PSH. Aceasta are ca obiective principale:

  • Ameliorarea fenomenelor dureroase si inflamatorii;
  • Corectarea pozitiilor vicioase;
  • Refacerea gradelor de mobilitate si întretinerea mobilitatii normale;
  • Întretinerea tonusuli muscular normal;
  • Evitarea factorilor de stres mecanic;
  • Refacerea gestualitatii cotidiene;

Kinetoterapia va recastiga amplitudinea articulara, adaptata la stadiul bolii, utilizând:

  • Posturi;
  • Contractii izometrice;
  • Miscari active;
  • Miscari pasive;
  • Etc.

Pentru prevenirea unor forme clinice ale PSH este indicata kinetoproflaxia.

Read More

Scleroza in placi

Scleroza în placi sau scleroza multipla este o boala demielinizanta a sistemului nervos central. Aceasta apare în general la adultii tineri de ambele sexe, în special la femei. Debutul clinic al bolii este, adesea precedat de o faza prodromala.

Sunt frecvent constatate:

  • Fatigabilitate somatica si fizica;
  • Parestezii diverse;
  • Tulburari vizuale dificil de definit;
  • Senzatii scurte de dezechilibrare sau chiar de derobare de scurta durata a unor segmente corporale.

Diagnosticul va fi pus în special pe baza semnelor. Aparitia brusca a unor tulburari care atesta o atingere multifocala, si regresia lor rapida în câteva zile sau saptamâni, sunt deosebit de caracteristice pentru boala. Procedeul prin care ne este permis sa vedem placile demielinizate cu margini mai mult sau mai putin regulate este imageria cu rezonanta magnetica (IRM).

În cazul sclerozei în placi se va impune tratamentul medicamentos dar si cel kinetic. Programul de recuperare functionala se va orienta spre deficitul motor, mai ales spre cel de tip piramidal, dar si spre cel senzitiv. O mare atentie se va acorda evitarii obosirii bolnavului, datorita demielinizarii, oboseala musculara aparând destul de repede.

Tratamentul kinetic va avea ca obiective:

  • Inducerea activitatii motorii voluntare – musculatura flasca poate sa apara si în stadiile initiale, înainte de a se instala spasticitatea antagonistilor. Vor fi aplicate tehnici de crestere a tonusului muscular si a activitatii motorii. Pe masura ce activitatea musculara va creste, se va introduce izometria dar si mobilizearile cu rezistenta progresiv crescânda.
  • Ameliorarea feed-back-ului senzorial – piederea sensibilitatii agraveaza pierderea controlului motor si coordonarii.
  • Inhibarea schemelor motorii nedorite – miscarile active nu trebuie sa fie prea solicitante pentru pacient, efortul muscular trebuie evitat, miscarea facându-se în cadrul schemei fiziologice. Spasticitatea este de asemenea o cauza a schemelor de miscare nedorite ce trebuie combatuta.
  • Ameliorarea coordonarii – inactivitatea determina pierderea rapida a coordonarii, aceasta necesitând pentru formare si întretinere repetitia frecventa a unei scheme de mobilizare.
  • Prevenirea si tratarea redorii articulare si retracturilor musculare – vor aparea redori articulare mai ales la nivelul soldului si genunchiului în flexie. De asemenea piciorul se poate fixa în varus equinus. La nivelul membrelor superioare se produc de obicei rotatia interna a bratului si flexia pumnului si degetelor.
  • Ameliorarea tulburarilor cerebeloase (ataxiei) – disfunctia cerebeloasa se traduce prin aparitia ataxiei, disimetriei, tremuraturilor interstitiale, la baza acestor tulburari stând slabiciunea, hipotonia, asincronismul în contractia si fixarea musculara a agonistilor si sinergistilor si în relaxarea antagonistilor.

Read More

Torticolisul la bebelusi si adulti

Torticolisul, cunoscut si sub numele de “gât strâmb”, este o deviatie a capului si gâtului, cauzata de o afectiune a unuia dintre cei doi muschi sternocleidomastoidieni, manifestându-se prin înclinarea capului într-o parte, barbia fiind îndreptata spre unul dintre umeri, în timp ce capul este înclinat catre celalalt umar. De asemenea poate fi semnalata prezenta unui nod la nivelul muschiului iar mobilitatea capului este redusa. Cea mai grava afectiune de acest tip este torticolisul congenital care apare la nastere sau la scurta vreme dupa aceasta fiind cauzat de aparitia unei diferente între muschii sternocleidomastoidieni. Uneori torticolisul congenital poate aparea din cauza unor complicatii la nastere, alteori afectiunea apare înainte si poate duce la complicatii natale.

Pentru o diagnosticare corecta este indicat un control medical. Medicul va examina copilul si va indica o radiografie ce poate confirma existenta unor probleme multiple.

Torticolisul congenital poate fi tratat cu ajutorul kinetoterapiei, având rolul de a întinde muschiul scurtat, fiind începuta înca din primele saptamâni de viata. Kinetoterapia are ca scop tonifierea simetrica a muschilor, corectarea atitudinilor vicioase ce pot aparea la nivelul coloanei si ale umerilor, dar si formarea unui reflex neuromuscular nou si corect. În cazul în care kinetoterapia nu va da rezultate în câteva luni, copilul va avea nevoie de o interventie chirurgicala de întindere a muschiului.

Torticolisul  poate sa apara si la adult în cazul existentei unor afectiuni locoregionale: în infectii ORL, infectii ale sistemului nervos central, în hipertiroizii, boli neurologice, tumori locale, cel mai des afectiunea aparând în urma unor traumatisme cum ar fi miscarea brusca a capului sau pozitia vicioasa din timpul somnului. Este posibil ca o pozitie defectuasa a gâtului sa determine o contractura musculara, debutul acesteia fiind printr-o contractura dureroasa, spasme intermitente ale muschiului sternocleidomastoidian sau ale altor muschi din vecinatate. Contractura muschiului determina rotatia capului de partea opusa si înclinarea laterala a acestuia de aceeasi parte.

Diagnosticul se va pune pe baza semnelor clinice sau daca este vorba de o afectiune neurologica prin investigatii specifice. În cazurile usoare este indicata kinetoterapia plus medicatie pentru decontractare musculara si reducerea durerilor, rezultatele tratamentului aparând dupa 7-10 zile.

Read More